pasaj de biografie.

Sunt un tip vesnic antrenat in diverse actiuni si activitati. In functie de timpuri, una dintre ele,normal ,este mai intensa decat celelalte si , tot in functie de vremuri, locurile in grila de intensitate se modifica. Acum,in aceste momente, nu e niciuna in apogeu. Locul 1 este liber iar de la 2 incolo se functioneaza doar pe linia de plutire. O fi vina mea? Probabil. Ma simt vinovat ca am "timp liber". De fapt nici nu-i pot spune timp liber, pentru ca este un timp in care incerc sa conturez ceva de interes maxim. Deci sunt cumva foarte ocupat cu activitati care nu prea au finalitate, (in acceptiunea unora) pierdere de vreme sau prea mult timp liber.

Asa sa fie oare? Sa pierd vremea aiurea?

Nu si nu! Niciodata nu am facut asta. Tot timpul a rezultat ceva din ceea ce am intreprins. Fie job de zi cu zi, fie extra job, fie cultural, fie sentimental-afectiv, fie domestic (facturi, curatenie, etc etc), fie discutii despre perspective (pai bai...aceste discutii si cafele servite in diverse locuri cu diverse persoane nu sunt pierdere de vreme sa stiti.nu pentru mine) s.a

Din toate cele ce fac invat ceva. Prefer sa stau la un ceai, chiar daca singur pe o terasa si sa urmaresc lumea sau sa vorbesc la telefon intre timp cautand solutii, rezolvari la probleme sau chiar cautand evenimente care mai tarziu sa creeze probleme ce vor necesita a fi rezolvate.

Asa functionez eu. Nu intotdeauna pot fi contarite numeric actiunile mele. Eu percep insa unde sunt rezultatele si continui sa funcitonez asa in dorinta mea de evolutie ca om (cu toate implicatiile acestui termen).

Asadar nu pierd vremea aiurea.

Muncesc ceea ce muncesc, cant ceea ce cant, indrept daca e de indreptat ceva, pastrez daca e de pastrat ceva, acumulez ce e de acumulat, cunosc ceea ce-mi iese in cale, renunt la ceea ce e de renuntat, citesc cat pot, scriu cand pot si am ce, studiez cand am timp(foarte rar deci asta inseamna ca nu am tiiiiimp suficient),socializez, intretin evolutia actuala(asa cum e ea de neinsemnata pentru unii),caut sa ma ingrijesc moral si fizic cat mai mult cu putinta, daca sunt solicitat sa ajut o fac instinctiv desi unii nu merita atentia,calatoresc cat imi permite buzunarul si timpul, dorm in medie 5-6 ore din 24.

Eu , ma gandesc ca nu pierd vremea aiurea.Probabil ca prioritatile mele de moment nu corespund cu cele ale apropiatilor mei.Dar ce sa fac.Prefer sa traiesc prin mine pentru ei decat prin ei pentru ei.

Roadele acestor vremuri , asazise de unii, pierdute in zadar se vor concretiza , odata in ceva semnificativ. Bineinteles ca si acest semnificativ este relativ si subiectiv nu. Depinte cine din ce perspectiva ma priveste.

Asa ca.Incerc sa fiu docil si nu nesimtit sa nu-mi pese de ce gandesc ceilalti in totalitate, dar tot asa am sa functionez. Cu micile reglaje potentiometrice ale anturajelor si posibilitatilor ce mi se arata.

Nu vreau sa sune a lauda , dar, daca ma uit la cele enumerate incep sa inteleg pe cei care ar vrea sa le daruiesc lor toata aceasta energie. Unii o merita si totusi nu pot sa directionez totul spre un singur Eu.

Altora, le-as darui muuult mai mult decat dau acum dar am nevoie de parghia lor ca punct de sprijin.

Atat.